Icoane pictate pe lemn

Despre icoane pictate

În Biserica Ortodoxă, icoana reprezintă o teologie în imagini, care trebuie să pună în evidenţă atât prin stil cât şi prin tehnică adevărurile de credinţă ale creştinismului. De aceea, icoana trebuie pictată într-un anumit stil, care, de-a lungul timpului, începând cu primele icoane (sec. V – VI), s-a numit stilul bizantin. Tradiţia acestui stil, care a evoluat în toată perioada Imperiului Bizantin, s-a păstrat până astăzi, şi este caracterizată prin:

Icoane pictate : materiale folosite

pigmenţi
emulsie
straturi suprapuse de culori (la un chip, se pot suprapune până la 20 de straturi)
lemn de tei
foiţă de aur

Icoane pictate : stilizarea personajelor

chipurile sfinţilor transmit depărtarea de lumea materială şi plasarea lor în spaţiul spiritual al Împărăţiei Lui Dumnezeu
lumina de pe chip este una interioară, conform învăţăturii Mântuitorului Iisus Hristos: „Împărăţia Lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru” (Luca 17, 21)
îndepărtarea de carnal prin geometrizarea formelor anatomice: „ […] nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia Lui Dumnezeu […]”(Cor.15,50)

Realizarea de icoane pictate presupune respectarea unor pasi, fara de care nu se pot realiza. In continuare, va prezentam in linii mari etapele pictarii unei icoane in tehnica traditionala bizatina.

Realizarea suportului de lemn:

Aceasta presupune, inainte de toate, alegerea unui lemn de tei de buna calitate, fara noduri sau pete, cat mai uscat.Mai apoi, scandura se aduce la grosimea necesara fiecarei icoane pictate, care poate varia intre 25-45 mm.Latimea suportului se realizeaza, la dimensiuni mai mari, din 2-8 lemne taiate si imbinate intre ele.Pentru a conferi rezistenta in timp, suportului i se aplica pe spate 2-3 pene transversale in „coada de randunica”.

Tratarea suportului de lemn

Aceasta etapa este una din cele mai importante, deoarece de calitatea acestui tratament va depinde rezistenta in timp a picturii.Tehnica este cea folosita de marii maestri iconari, si presupune urmatoarii pasi: imbibarea suportului de lemn cu clei de oase,aplicarea panzei (bumbac sau in), aplicarea compozitiei (praf de creta, clei de oase si ulei de in) in straturi suprapuse (6-10, in functie de necesitate), slefuirea suprafetei tratate.

Aplicarea foitei de aur

Avand in vedere ca, de regula, foita de aur acopera aproximativ 50% din suprafata icoanei, aceasta etapa este esentiala si necesita multa atentie si pricepere.Peste suportul tratat, se aplica in straturi suprapuse, seralcul (produs natural creat de o insecta originara din India sau Thailanda), care in prealabil este dizolvat in alcool tehnic.Numarul straturilor pot varia de la o icoana la alta (2-8).Dupa aceasta, suprafata trebuie slefuita pentru a o aduce la finetea necesara aplicarii foitei.In cazul foitei sclivisite (cu aspect de aur masiv), in locul serlacului se va aplica bolos (tip special de argila).Mai departe, suprafatei i se aplica un adeziv special pentru foita, si anume mixtionul, sau apa cu clei (in cazul foitei sclivisite).Ultimul pas este izolarea foitei de exterior prin vernisare.

Pictarea vesmintelor si a chipului:

Inainte de toate, peste suportul gata tratat se va realiza desenul icoanei, care presupune trasarea liniilor principale care delimiteaza zonele de culori diferite.Ulterior, se vor aplica fondurile principale de culoare, asa-numitele proplasme, dupa care umbrele si zonele de lumina specifice fiecarei icoane.La chipuri, dupa proplasme, se vor picta succesiv glicasmul, carnatia, rumeneala, lumina si blicurile.

Vernisarea de icoane pictate:

Este ultima etapa si se realizeaza prin aplicarea unor straturi suprapuse de lac special, care izoleaza pictura si foita de aur de mediul exterior, conferind rezistenta in timp.